Oligarhia moldovenească are un nume. Şi acest nume a fost pronunţat, cu un nebănuit curaj, de fostul premier Vladimir Filat. Care anterior ne-a mai dezvăluit, cu la fel de mare curaj, un alt nume, cel al păpuşarului. Care, între timp, a ajuns cetăţean onorabil, fapt recunoscut chiar şi de cel care în trecut a crezut, în mod eronat, că îl cunoaşte pe păpuşar.
În cadrul unei emisiuni TV, şeful liberal-democraţilor a informat poporul că şi Moldova are un oligarh, nu mai prejos decât fostul preşedinte ucrainean, Victor Ianukovici. Dacă v-aţi gândit la un anumit personaj, să ştiţi că nu aveţi dreptate. Pentru că acum oligarhul, singurul, este fostul preşedinte Voronin. Şi din cauza lui, Moldova fără sărăcie a ajuns un proiect irealizabil.
Cu siguranţă, Vladimir Voronin nu este nici pe departe proletarul sărac şi fără avuţii. Însă el nici nu a negat asta. Şi aceste bunuri, cel mai probabil, au fost acumulate, inclusiv datorită funcţiei deţinute. Suntem de acord că un preşedinte într-o ţară săracă nu-şi poate permite averi exorbitante şi lux la limita decenţei.
Ceea ce ne provoacă o uşoară scârbă este faptul că refrenul despre averile lui Voronin este reluat insistent doar în campania electorală. Inoculându-ni-se ideea că, după cinci ani de guvernare democrată şi proeuropeană, vinovaţi de sărăcia din ţară sunt tot comuniştii. Discuţiile de astăzi despre sutele de mii de euro cheltuiţi de liderul comunist pentru călătoriile cu avionul, despre maşinile de lux pe care acesta le doseşte în garajul de la sediul PCRM, amintesc izbitor de campania desfăşurată de memorabilul preşedinte interimar Mihai Ghimpu, în preajma alegerilor anticipate din 2010.
Liberalul a survolat atunci întinsurile patriei – mândra noastră capitală, viile de la Budeşti şi pădurea Ţiganca – demonstrându-le ziariştilor pe care i-a cărat după el pretinsele moşii ale fostului preşedinte, Vladimir Voronin, şi promiţând exproprierea acestuia. Întrebarea este, de ce nu există niciun dosar intentat, dacă politicienii care au acces în 2009 la putere au avut probe că Voronin şi-a agonisit averile pe căi ilegale? Şi dacă toate instituţiile de drept au fost în mâinile lor. De ce subiectul rămâne unul eminamente electoral, dacă, aşa cum afirmă Filat, „Totul este probat”?
„Mulți oameni au fost deposedați de afaceri pe timpul guvernării lui Voronin, iar unii au stat și la închisoare”, şi-a mai amintit ex-premierul. Uitând cu desăvârşire de cei deposedaţi de afaceri şi bunuri în perioada actualei guvernări.
Rocada oligarhilor
Memoria pare să-l trădeze pe înflăcăratul luptător cu oligarhia, mafia şi raiderii de tot felul. Astfel, el a uitat de „interesul personal al unei persoane obscure care a cumpărat un loc în politică, iar acum vrea să cumpere o țară”.
„Republica Moldova este sub asediul unei structuri oligarhice gata să țină ostatici cetățeni, o țară întreagă, numai pentru a-și satisface propriile interese”, puncta Filat la 13 februarie 2013, avertizând că în fața mafiei nu va capitula. Iar mafiotizarea este mai periculoasă decât comunizarea, tot de la Filat citire.
Mai mult decât atât, Vladimir Filat şi ceilalţi capi ai coaliţiei de la guvernare au mai dat zilele acestea un nume, cel al raiderului nr.1 (şi singurul) din Republica Moldova. Şi iarăşi, nu este cel la care v-aţi gândit.
În această funcţie onorifică a fost numit controversatul om de afaceri (câţi controversaţi or mai fi fiind) Veaceslav Platon. Care, cu siguranţă, nu este fără de păcat, dar oare nu cu ajutorul unei foste alianţe (de la guvernare) a ajuns acesta deputat în Parlament. Recunoscând apoi că a dat bani grei pentru asta.
Prin urmare, liderii coaliţiei afirmă în mod solidar că în spatele atacurilor raider asupra sistemului bancar, dar şi a tentativelor de cumpărare a deputaţilor din majoritatea parlamentară s-ar afla Platon. În platoul unei emisiuni de la Publika TV, şeful democraţilor a explicat pe îndelete cum stau lucrurile. „Noi am fost de-a lungul acestor 3-4 ani care s-au scurs martori la tot felul de cazuri neplăcute, care au avut şi rezonanţă mondială. Dincolo de toate speculaţiile şi luptele politice care s-au dat în jurul acestor cazuri, iată că ultimele luni demonstrează, de fapt, cine a fost „protagonistul principal” (iertată să-i fie tautologia), cel care a promovat aceste scheme, fiindcă modul de a acţiona a fost unul standard”, ne-a luminat Lupu, cel care este coleg de partid cu Vladimir Plahotniuc, fost cândva păpuşar şi beneficiar al atacurilor raider, dar care acum nu mai este considerat ca atare. Nici măcar de către Filat.
Prezent şi el la emisiunea de la Publika, după o lungă absenţă (explicabilă), Vladimir Filat şi-a făcut iarăşi un fel de mea culpa şi a recunoscut că a greşit lăsându-se atras în lupte „intestinale” (sic!). (Recunoaştem, ne interesează prea puţin ce se întâmplă în intestinele liberal-democratului.)
Filat, între doi „raideri”
Fostul premier a regretat că aliaţii s-au lăsat antrenaţi în diverse procese care au dat apă la moara celor care se opun cursului european al Republicii Moldova (alegeri anticipate, referendumuri, crize politice), în loc să se concentreze pe o comunicare eficientă cu populaţia în ceea ce priveşte explicarea avantajelor apropierii de Uniunea Europeană.
„Protagonistul principal”, adică Veaceslav Platon, s-a arătat destul de amuzat de toată tărăşenia asta, afirmând că Plahotniuc l-a obligat pe Filat să lucreze pentru el. Comentând într-un interviu pentru publicația Kommersant acuzațiile care i-au fost aduse de liderii coaliției de guvernare, Platon a afirmat că toate acțiunile actuale ale fostului premier demis pentru acte de corupție, Vladimir Filat, demonstrează că el îndeplinește ordinele oligarhului Vladimir Plahotniuc. Mă rog, o fi ştiind el mai bine obiceiurile şi apucăturile oligarhilor.
Toate aceste dezvăluiri, acuzaţii şi declaraţii nu sunt întâmplătoare. Actuala guvernare încearcă să-şi spele imaginea în preajma apropiatului scrutin. Puterea vrea să câştige un nou mandat, pedalând pe vechile subiecte electorale: pericolul comunismului şi averile lui Voronin. Alte subiecte, în afara „parcursului european”, care ar putea fi insuficient de convingător, nu mai are la îndemână.
Deturnarea atenţiei către alţi oligarhi şi raideri ar trebui să explice de ce nu avem nici astăzi o „Moldovă fără sărăcie”. Actuala putere uitând cu desăvârşire că de cinci ani guvernează „o ţară”.
Sigur că este interesant să vedem ce maşini are în dotare familia Voronin, să ştim cât cheltuieşte pe călătoriile cu avionul şi prin ce ţări preferă să se odihnească. Dar am vrea, totodată, să vedem şi ce maşini ascund prin garaje actualii potentaţi, să ştim câţi bani cheltuiesc guvernanţii pentru călătoriile pe care le fac ei peste hotare ori familiile acestora, care, cică, obişnuiesc să mai trăiască prin Elveţia ori pe cine ştie unde în altă parte. Şi câţi bani investesc pentru ca odraslele lor să înveţe în şcoli de prestigiu din lume, nu în cele „optimizate” de pe la noi.
Ioana FLOREA
Комментариев нет:
Отправить комментарий